Am ajuns si in Bali… unde Cristina citea intr-o carte ca iti poti gasi linistea. Ramane de vazut. Adevarul este ca insula este atat de mare incat nu mi-am putut forma o parere obiectiva. inca trebuie sa-mi gasesc un loc mai ferit unde sa stau sa ma linistesc… sa citesc… sa privesc oceanul. Maine o sa incerc sa vad ce pot gasi. Acum ca sunt singur, parca lucrurile par mai grele… acum trebuie eu sa ma ocup de tot… poate asta era ce imi trebuia. Dar oamenii par prietenosi, asta e un lucru bun… Va pup… si mai scriu maine.
Advertisement
cristina said,
March 3, 2009 @ 2:03 pm
si e adevarat ca pe localnici ii chema ceva de genul: primul, al 2-lea, al 3-lea, al 4-lea?(intr-o familie, zic) astia vad lumea in 4 dimesniuni si tre sa iti gasesti echilibrul pe axele alea… ia, te rog, cu informatii noi despre cultura lor… sunt tare curioasa…
Oigan said,
March 3, 2009 @ 8:32 pm
Bey, baga o baie pt mine si una pentru fimiu … hai prajeala placuta
Vartopeanu said,
March 4, 2009 @ 6:23 pm
Pai, zisesi ca o sa mai scrii “maine” si … care maine ?
Poate ne detaliezi un pic in ce s-a manifestat “sa ma linistesc… sa citesc… sa privesc oceanul”…
Cam ce ai facut acum ? – “trebuie eu sa ma ocup de tot… poate asta era ce imi trebuia”.
Iti adresez aceste intrebari si te citez tocmai ca o provocare la scopul calatoriei tale !
lil-kim said,
March 6, 2009 @ 8:12 am
hmmm…ori ai dat de o carte buna ..ori te-a furat peisajul si ai ramas blocat privind oceanul…
Fruntea sus prietene si continua ce ai inceput…viata e o povara grea pentru fiecare…